marți, 7 iulie 2009

Curtea de Argeş








Micul oras din judetul Arges, plasat în Muntii Fagaras. O suprafata de 75 km², situat la o distanta de 38 de km fata de municipiul Pitesti, 36 de km de orasul Râmnicu Vâlcea si la 45 de km fata de Câmpulung-Muscel.
Este asezat în zona depresionara, orasul bucurându-se de o clima favorabila, cu o iarna mai putin aspra decât în câmpie si cu veri calduroase si însorite, placute. Este traversat de râul Arges, de fapt, fiind asezat chiar în depresiunea intracolinaraa a bazinului superior al sau.




Centru:





















Bulevard:


Scurt Istoric

Descoperirile arheologice atesta ca, înca din prima epoca a fierului, pe aceste meleaguri traia o populatie geto-daca, condusa de Dromichaites (secolele IV – III î.Hr.). De asemenea, conform unor sapaturi arheologice efectuate de N. Constantinescu, pe la 1200 aici exista o mica resedinta voievodala si o bisericuta. Unii specialisti afirma ca tot aici si-ar fi avut curtea Seneslau, conducatorul unei formatiuni statale dupa cum apare pe diploma cavalerilor ioaniti. Legenda spune ca Negru Voda, coborând din Fagaras, ar fi întemeiat orasul pe la 1290; altii îl considerau pe Litovoi drept Negru Voda. Aici s-a aflat curtea lui Basarab I care, pâna la atacul maghiar din 1330, care a dus la probabila distrugere a orasului, s-a mutat temporar la Câmpulung-Muscel. Numele actual al orasului începe sa fie folosit din secolul al XVI-lea, dupa ce Neagoe Basarab ridica aici cunoscuta sa manastire. Pâna la aceasta domnie, în Arges si-a aflat resedinta Mitropolia Ungro-Vlahiei, întemeiata aici de Nicolae Alexandru, în 1359. În anul 1934, orasul Curtea de Arges a fost declarat Statiune Climaterica.

Evolutie

Evolutia populatiei la recensaminte:
Populatie actuala: 32510 locuitori
Întindere: aproximativ 75 km²

Primăria Curtea de Argeş


Cetate de scaun, prima capitala a Tarii Românesti, orasul Curtea de Arges are în trecutul sau nepieritor, dovezi de glorie si demnitate si poseda nebanuite comori, atât pentru pasionatul de monumente istorice, pentru amatorul de folclor si arta populara, cât si pentru cei ce doresc sa admire frumusetile naturale ale acestor locuri.

Muzeul Curtea de Arges



Muzeul înaugurat în anul 1969, are peste 12.000 piese muzeistice organizate în 7 sali corespunzatoare diferitelor perioade ale istoriei orasului. Sunt expuse documente, portretele voievozilor din Arges, paftale, medalii, decoratii, inele, sigilii, sabii, o bogata colectie de numismatica dacica, romana, bizantina, medievala (tezaurul de monede de la Carol Robert).

Vizitabil
Marti-duminica 9.00 - 16.00
Contact
Tel : 0040-248-721-446
Raspundem în limbile: româna

Casa de cultură "George Topârceanu"


Casa de Cultura „George Topârceanu”, institutie reprezentativa pentru cultura argeseana; este situata pe cea mai importanta artera a municipiului Curtea de Arges - bulevardul Basarabilor, la ale carui extremitati sunt situate doua capodopere ale arhitecturii românesti medievale, si anume: Biserica Sfântul Nicolae Domnesc - ctitoria lui Basarab I si celebra Manastirea Argesului – ctitoria lui Neagoe Basarab.

Construita la mijlocul secolului trecut în stilul arhitectural local, aceasta beneficiaza de o moderna sala de spectacole multifunctionala dotata cu 400 de locuri , echipament de proiectie cinematografica , instalatii de sonorizare de 2.200 W si de lumini de 4.600 W.

Institutia mai detine : o sala numita generic „Sala ORFEU ” , cu o capacitate de 50 de locuri, folosita pentru sedinte, seminarii, colocvii si cenaclul literar; doua holuri utilizate pentru expozitiile de fotografie, pictura si sculptura, o sala de balet, dans modern si aerobic si una de pian , orga, canto si chitara.

„ Sala de pian ” este situata la parterul institutiei în partea din dreapta. Aici foarte multi copii învata sa cânte la pian, orga si acordeon sub îndrumarea reputatei profesoare de la Scoala Populara de Arta din Pitesti, doamna Rada Ionescu, sau deslusesc tainele chitarei sub îndrumarea domnului profesor Matei Constantin . Munca lor a fost recompensata prin diplome si premii la concursurile si festivalurile locale si judetene.

Sub îndrumarea doamnei referent Andrei Nicoleta, micutii între 3 si 7 ani învata primii pasi de dans modern sau balet, iar copiii între 7 si 14 ani se perfectioneaza în dans modern si gimnastica aerobica. Toate acestea se realizeaza în cadrul cursurilor de balet, dans modern si gimnastica aerobica care se desfasoara în cadrul institutiei noastre la „Sala de Balet”.

Casa de Cultura „George Topârceanu ” din Municipiul Curtea de Arges este cea mai „calduroasa ” din judet , fiind dotata cu o moderna instalatie proprie de încalzire pe gaz.

De asemenea Casa de Cultura a fost renovata în întregime , a fost refacut sistemul de iluminat exterior si interior , au fost montate sisteme de antiefractie si prevenire a incendiilor.

În colaborare cu Primaria Municipiului si institutiile de cultura si învatamânt din judet organizeaza anual manifestari cum ar fi : expozitia de icoane a elevilor Seminarului Teologic „Neagoe Voda”; festivalul International de Poezie „ Noptile de poezie de la Curtea de Arges ”; Tagul Mesterilor Populari; „1 IUNIE ” Ziua Copilului; festivitatile de închidere a festivalului folcloric international „ Carpati” ; Zilele Casei de Cultura, Festivalul international de folclor pentru copii „Brâuletul ” ; Zilele Municipiului Curtea de Arges ; festivalul international coral „Curtea Domneasca” ; festivalul de datini si colinde de Craciun si Anul Nou „ Florile Dalbe ”.
De asemenea organizeaza în mod regulat expozitii de fotografie , pictura si sculptura ; spectacole de muzica corala , populara, muzica usoara , teatru , difuzare de filme artistice, seminarii si simpozioane, lansari de carte, etc.

Astfel în ultimii ani Casa de Cultura „George Topârceanu ” a beneficiat de prezenta artistilor: Rodica – Popescu – Bitanescu , Aimee Iacobescu , Carmen Trandafir, Emil Hosu, Catrinel Dumitrescu, Mircea Diaconu, Geo Saizescu, Adriana Trandafir , Jean Paler , „Fuego ”,Hi-Q , „Talisman ”, Iris, Vita de Vie, Directia 5, Voltaj, Compact, Vasile Seicaru si Vlady Cnejevici, Mircea Vintila si Brambura, Victor Socaciu si Comitetul (fosta Bosquito), Madalina Manole, Gheorghe Gheorghiu, Elisabeta Turcu, Maria Dragomiroiu, Irina Login, Maria Ciobanu, Ionut Dolanescu, Nineta Popa, Liviu Vasilica, Tudor Gheorghe. Se remarca colaborarea excelenta cu Teatrul „Al. Davila”, sectiile de drama, revista, folclor precum si cu Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea –sectia pentru copii, acestea realizând spectacole de neuitat pe scena Casei de Cultura dar si Teatrul Nottara sau Filarmonica din Pitesti.

Reprezentative pentru activitatea culturala a institutiei noastre sunt corul „Orfeu” si ansamblul folcloric „Argesul”.

Corul „ Orfeu ” dirijat de pr. dr. Gheorghe Neacsu, a fost înfiintat în anul 1974 la Casa de Cultura „George Topârceanu” ca un cor de camera, de catre regretatul profesor de muzica Gelu Ciuculescu. Acesta a participat la numeroase festivaluri de gen din România (la Slatina , Ploiesti, Pitesti, Somcuta Mare, Patriarhia Româna etc.), Grecia si Ungaria unde a obtinut un numar impresionant de diplome si premii, prin prestatia sa facând cinste institutiei noastre, orasului nostru si nu în ultimul rând muzicii corale românesti. Este amfitrionul festivalului international „Curtea Domneasca” si s-a mai remarcat prin concertul anual de Craciun când sala de spectacole devine neîncapatoare.

Ansamblul folcloric „ ARGESUL ” condus acum de maestrul coregraf, d-l. Constantin Anduta este înfiintat din anul 1969, iar în anul 1970 a obtinut primul premiu important în Germania de Vest - la Warfum - si anume, medalia de aur.

Datorita profesionalismului de care au dat dovada membrii ansamblului, acesta a fost invitat sa participe anual la câte un festival de folclor international. Dintre aceste participari amintim: Olanda 1971, 1972 , 1975 , 1978 , 1980 , 1982 , 1985 , 1989, 1991, 2002 , 2003 , Cehoslovacia 1984 ; Grecia 1997,2003,2008 ; Turcia 1994 , 1999;2005; Italia 1997, 2002 ,2006,2007 ; Spania 2001 , Bulgaria 1990 , 1995 , Moldova 1994.

În anul 2007 si 2008 ansamblul „Argesul” a obtinut locul I la festivalul Judetean „Gheorghe Popescu Judet”.

Un grup de tineri talentati au înfiintat în anul 2002 formatia de break-dance IDENTIC. Aceasta a obtinut în anul 2004 Diploma pentru „CEL MAI BUN SHOW ” la concursul de break-dance organizat la Casa Studentilor – Pitesti. Participa activ la toate actiunile culturale pregatind în acelasi timp numerosi tineri si copii din municipiu.

În 13 iunie 2007 a fost înfiintat si a concertat, pentru prima data grupul coral barbatesc „RAPSOZII ARGESULUI”. Grupul s-a bucurat de un imens succes si a fost invitat imediat la toate manifestarile importante judetene si la emisiuni tv de specialitate.
Din anul 2005 a colaborat cu Clubul Iubitorilor de Cultura condus de catre academicianul Gheorghe Paun, salile expozitionale ale institutiei au gazduit o serie de lansari de carte, expozitii ikebana, de pictura si fotografie precum si evenimente muzicale de înalta tinuta.

De la 01.01.2008 a fost relansat cenaclul literar al Casei de Cultura sub îndrumarea poetului Dumitru M. Ion, presedintele Festivalului International „Noptile de poezie de la Curtea de Arges”. El functioneaza în fiecare zi de miercuri la orele 16,00 si este organizat dupa modelul atelierelor de poezie din America de Sud.

Casa de Cultura “George Topârceanu”
B-dul Basarabilor , nr. 59, cod 115300 ,
Curtea de Arges , România
Tel/fax 004 0248 728342 , Mobil 004 0744356431
E-mail : cristianmitrofan@yahoo.com

Casa Norocea

Casa Norocea: Dumitru Norocea, pictor-restaurator, în perioada 1914-1924 a lucrat la restaurarea picturii Bisericii Domnesti. El a descoperit pe peretele de nord al naosului inscriptia cu anul mortii lui Basarab I la Câmpulung la leat 6860, adica 1352. Tot el a introdus în tara tehnica mozaicului. Între anii 1922-1923 si-a construit o casa, care din anul 1969 gazduieste expozitia de etnografie si arta populara a Muzeului Curtea de Arges cu peste 12 000 piese muzeistice. Muzeul are o bogata colectie de obiecte ale mestesugarilor din zona; se pot admira costume populare, cusaturi si tesaturi si obiecte folosite în gospodariile argesene. La etajul cladirii este si o expozisie cu tablouri ale pictorului Dumitru Norocea si se pot vedea obiecte care au apartinut acestuia.

Mănăstirea Curtea de Argeş

Pe scurt:
Manastirea Curtea de Arges este o manastire din România situata în orasul Curtea de Arges. Ansamblul cuprinde biserica episcopala, unul dintre cele mai celebre monumente de arhitectura din Tara Româneasca.





Istoric:
Manastirea a fost construita de Neagoe Basarab (1512 - 1517) pe locul vechii mitropolii (1359). Pictura interioara, realizata de zugravul Dobromir, a fost terminata în anul 1526, în timpul domniei lui Radu de la Afumati. Ea este pastrata fragmentar în Muzeul National de Arta din Bucuresti. Reparata de câteva ori, biserica a fost restaurata (1875 - 1886) de arhitectul francez André Lecomte du Nouy, discipol al lui Eugene Viollet-Le-Duc, care i-a adus si unele modificari care au diminuat valoarea istorica a monumentului. Construita din piatra fatuita si profilata, biserica are un plan triconc, inspirat din planimetria bisericii Vodica II, reluat si în alte constructii (mitropolia din Bucuresti, biserica fostei manastiri Cotroceni, manastirea Tismana etc.).
Printre cele mai vechi asezari de care vorbeste istoria noastra se numara si Curtea de Arges cu împrejurimile ei. În veacul al XIII-lea, înalta cetate a Poenarilor, cu fortificatiile sale de piatra si putul care o lega direct cu albia râului de jos, facuse sa ajunga, pâna departe, faima acestor locuri; iar pe la jumatatea secolului urmator, curtea Basarabilor si biserica "Sfântul Nicolae Domnesc" rasfrâng aceasta faima asupra întregii asezari adunata cu timpul în preajma lor: Curtea de Arges de mai târziu.


Dupa documente si inscriptii, ca si din marturiile sapaturilor arheologice, istoria acestui stravechi tinut voievodal, chiar daca nu consemneaza data precisa când s-au grupat aici întâiele centre locuite, face însa dovada ca: aceste centre s-au dezvoltat îndeajuns de repede, pentru ca, pe la jumatatea veacului al XIV-lea, sa ateste deopotriva cu existenta unui scaun Domnesc, si pe aceea a unei însemnate organizari bisericesti. Astfel asociate, puterea statala si cea religioasa împodobesc valea Argesului cu fapte de arme si locasuri de închinare, care-i pastreaza intacta functia ei spirituala, chiar atunci când capitala se muta la Târgoviste.
Dintre monumentele care au fost faurite de-a lungul veacurilor, din câte au împodobit Argesul voievodal, de buna seama ca biserica înaltata de Neagoe Basarab (1512-1521) este cea mai valoroasa constructie de arta si arhitectura bisericeasca.
Începuta în 1514 din vrerea lui Neagoe Basarab de a crea un monument fara seaman de frumos lucrarile ei s-au încheiat trei ani mai târziu, asa încât la 7 ianuarie 1517, ctitorul putea chiar sa vorbeasca de "manastirea domniei mele de la Arges", si sa-i harazeasca "vama ce este la Ocna Mica de la Târgoviste..". Ascultând nu numai legenda, ci si unele stiri istorice, se pare ca din lipsa de bani, cu toata jertfirea podoabelor Doamnei sale, dar mai ales din lipsa de zile, zugravirea bisericii n-a putut fi ispravita înainte de trecerea întru cele vesnice a lui Neagoe Basarab.

Asadar, ginerele voievodului, Radu de la Afumati (1522-1529), odata urcat pe scaun, a consfintit continuarea decorarii asezamântului, prin pisania din 10 septembrie 1526, care mentioneaza si numele lui Dobromir zugravul.
Dupa toate izvoadele, Neagoe Basarab a cladit biserica sa pe fundatiile unui locas mai vechi, care nu fusese altul decât sediul primei Mitropolii a Tarii Românesti. Pe aceasta, Neagoe gasind-o "darâmata si neîntarita .. a zidit-o si înaltat-o din temelii", fapt pe care un cronicar al înfaptuirilor marelui voievod, Gavriil Protul, îl întareste. În aceasta forma, biserica Manastirii Curtea de Arges cunoscuta din 1793 sub denumirea de "Biserica Episcopala", când a devenit resedinta Episcopiei Argesului, ramâne, pentru arhitectura veacului al XVI-lea, daca nu monumentul cel mai de seama, una dintre cele mai reprezentative constructii al sale.
Ca atare o pomenesc documentele si o amintesc toti calatorii straini, care si-au aflat adapost în chiliile ei. Unii dintre ei, ca Paul de Alep, în 1654, considera vechea asezare a lui Neagoe drept "una din minunile lumii". Aceleasi cuvinte de înalta pretuire le noteaza, în 1794, si englezul Robert Ainslie si - mai târziu - pictorii Bouquet si Lancelot, ale caror însemnari de calatorii si stampe au facut sa circule si în afara granitelor tarii faima manastirii lui Neagoe Basarab.
Dupa unele refaceri partiale si întregiri în timp ale ansamblului sau, vatamata si de un puternic incendiu, Biserica Episcopala Curtea de Arges a fost refacuta - astfel dupa cum se vede astazi - de arhitectul francez Andre Lecomte du Nouy si de arhitectul român Nicolae Gabrielescu, inspectorul lucrarilor de restaurare, în a doua jumatate a secolului trecut. A fost ispravita în anul 1885 si sfiintita la 12 octombrie 1886.



Descriere:


Asa cum se înfatiseaza în prezent, biserica este alcatuita dintr-un pronaos supralargit, contopit organic cu constructia propriu-zisa, ai carui 12 stâlpi interiori sustin o turla pe mijloc si doua turnulete laterale care încununeaza colturile vestice ale pronaosului. Pronaosul este evidentiat în acest fel deoarece îndeplinea si functia de necropola. Aceste turle mici dau impresia prin podoaba lor exterioara, caracterizata de rasucirea portiunilor de zidarie, ca stau sa cada unul asupra celuilalt si ca se însurubeaza în tariile cerului. Restul bisericii si altarul - cu abside care îi împlinesc forma de cruce - sustin de asemenea o turla înalta, a carei îmbinare cu ansamblu se face prin bolti, dând un tot arhitectonic de o zveltete inegalabila.

Aspectul initial al manastirii, înaintea restaurarii din 1875 - 1886
În fata intrarii se afla un agheasmatar deschis, a carui cupola cu arcuri dantelate se sprijina de patru coloane, lucrate în marmura de felurite tonuri si împodobite cu desene (1516-1517). Precum întreaga biserica, si acesta reprezinta o admirabila opera de arta. Vazut dinspre apus, agheasmatarul cu invelitoarea de plumb si crucea aurita se proiecteaza pe cele 12 trepte care urca spre intrarea în sfântul locas si pe rama care o îmbraca, asemeni unui portal aplicat. La restaurare, motivele utilizate si modul de cizelare au urmarit sa redea, cât mai apropiat de original, vechea decoratie a constructiei lui Neagoe Basarab, decoratie în care elementele din afara fusesera armonizate de arta mesterilor locali, într-un stil propriu. Iar cât priveste acesta arta, chiar daca au lucrat alaturi de mesteri straini, privitorului de azi îi apare clar faptul ca localnicii au izbutit nu numai sa egaleze, ci adesea sa-si impuna propria lor personalitate, realizând armonii decorative dintre cele mai originale.
În ansamblu biserica este asezata pe o puternica temelie: un vast pavaj orizontal din blocuri de piatra, mai larg decât suprafata de baza a bisericii, marginile lui terminându-se cu un fel de împrejmuire din floroni (în acest caz crini) sculptati din piatra. Peretii exteriori sunt împartiti în doua zone suprapuse demarcate printr-un brâu, împletit în suvite. Fatadele sunt decorate în relief plat cu motive caucaziene si islamice. În partea de jos se afla o suita de panouri dreptunghiulare, în care sunt fixate ferestrele. Acestea sunt înramate în chenare cu ornamentatii dintre cele mai felurite care, ca si cele ale portalului de la intrare, amintesc întretaierea geometrica de la Manastirea Dealu.
În registrul de sus, de asemenea, se afla o suita de panouri semicirculare în partea superioara, în centrul carora sunt fixate placi decorative si discuri în rozeta, iar ca niste paftale domnesti, la întretaierea arcurilor, se afla alte discuri mai mici, deopotriva de fin realizate. Pe ele sunt asezati porumbei, care parca stau gata de zbor. Fiecare poarta în cioc un clopotel. La adierea vântului, acesti clopotei sunau lin, asemenea unor suave glasuri tainice.
Deasupra, depasind bordurile scurte ale acoperisului asezate pe mai multe rânduri paralele de cizeluri, constructia bisericii creste într-o suita de volume si suprafete, pe care se înalta cele patru turle; de o rara bogatie ornamentala, ele aduna în jurul ferestrelor, asemenea unor dantele în relief, aceleasi modele prin care (ca, de altfel si în restul decoratiei acestui monument) se stravad, armonizate specific de mesterii bastinasi, o seama de elemente de arta araba si georgiana. Acoperisul turlelor, bogat împodobit, pare iesit din mâna unor aurari, iar lanturile care sustin crucile sunt aidoma unor mari bijuterii lucind în soare.
În interior, pe lânga zugraveala executata în ulei de pictorii francezi F. Nicolle, Ch. Renouard si de românul N. Constantinescu din Curtea de Arges, pe lânga panourile votive, mormintele ctitorilor si tâmpla facuta din marmura, bronz aurit si onix, pe lânga icoanele ei lucrate în mozaic, atrage atentia, ca o exceptionala realizare sculpturala, grupul celor 12 coloane, original ornamentate floral, reprezentând pe cei 12 Sfinti Apostoli; aceste coloane dau cu adevarat o impresie de viu si mers aievea. Din ancadramentul lor central - tinând loc de despartire între partea de la intrare si sanctuarul bisericii -, interiorul acesteia, discret învesmântat în zugraveala pictorilor aici amintiti, apara într-o calma maiestate, ca un adânc îndemn la reculegere. În pronaos se afla mai multe morminte acoperite cu lespezi de piatra, cea mai valoroasa din punct de vedere artistic fiind cea a lui Radu de la Afumati (1529), care îl înfatiseaza pe viteazul domnitor calare si cu sceptrul în mâna.
Vechea tâmpla din sec. al XVII-lea, de o reala originalitate ornamentala si iconografica - adapostita temporar în biserica de sat din Valea Danului - se afla acum în Colectia de obiecte de arta bisericeasca din Manastirea Curtea de Arges. Aceasta catapeteasma a fost împreuna cu câteva icoane datata stilistic în timpul domnului Serban Cantacuzino (1678-1688), care în 1682, precum spune una din pisaniile de pe peretele vestic al bisericii, a reparat sfântul locas.




Mormantul Anei, nevasta mesterului manole (peretele sudic al Manastirii
De asemenea, în imediata vecinatate a manastirii, susura neîntrerupt izvorul basmului, pe care localnicii îl numesc "Fântâna lui Manole". Aceasta denumire poarta peste timpuri povestea mesterului, care, neputând coborî de pe biserica dupa ispravirea ei, - luându-i-se scarile -, si-ar fi facut aripi din sindrila si, ca un alt Icar, a sarit de pe acoperisul sfântului locas, la temelia caruia se spune ca-si zidise propria sotie. În locul în care s-ar fi prabusit sufletul sau s-a preschimbat într-un izvor.
De la "Fântâna lui Manole" se vede, spre apus, fosta bolnita a manastirii: monument istoric, despre care un document existent scrie ca "se gasea alaturi de biserica lui Neagoe Basarab înca din 1524".







Legende:
În apropierea bisericii se afla fântâna mesterului Manole, constructorul legendar al ctitoriei lui Neagoe Basarab, eroul mai multor balade populare.
Balada Monastirea Argesului spune ca mesterul Manole si-a zidit în zidurile acestei magnifice manastiri sotia deoarece tot cea ce era construit în timpul zilei se darâma noaptea. Tot legenda ne da o explicatie si pentru fântâna mesterului Manole când domnitorul a vazut aceasta mareata constructie i-a întrebat pe cei zece mesteri daca mai pot construi o manastire mai frumoasa decât aceasta. Acestia au raspun afirmativ, iar domnitorul, pentru a împiedica posibila constructie a unei mânastiri mai frumoase, a poruncit ca schelele pe care erau urcati mesteri sa fie darâmate si astfel cei zece "mesteri mari, calfe si zidari" au ramas blocati pe acoperis. Ei si-au facut aripi din sindrile si s-au aruncat de pe acoperisul manastirii sperând sa ajunga jos nevatamati, dar toti au murit. În locul unde s-a prabusit mesterul Manole a aparut un izvor, fântâna mesterului Manole.
O alta legenda se refera la moastele Sfintei Filofteea, o fetita de 12 ani, care sunt depuse în paraclisul Manastirii. Se spune ca fetita mergea cu mâncare la muncitorii angajati de tatal sau. Într-o zi, însa, ea a daruit mâncarea cersetorilor întâlniti pe drum. Atunci tatal a ucis-o cu o lovitura de topor. Corpul fetitei nu a putut fi ridicat de jos decât în momentul în care a fost pomenit numele Manastirii Curtea de Arges. Din acest motiv, preotii au hotarât sa duca moastele ei la aceasta manastire.



Vizitabil
Vara: 8.00-20.00
Iarna: 9.00-17.00
Contact: Tel. 0040 248 722 223 (se raspunde în limbile româna si engleza)
Adresa: B-dul Basarabilor 1, Curtea de Arges

Biserica Domnească

Biserica Domneasca Sf. Nicolae din Curtea de Arges este ctitoria lui Basarab I (1310 - 1352), terminata în anul 1352, în cadrul resedintei voievodale din secolul al XIII-lea. Biserica, monument în cruce greaca înscrisa, de tip complex, este una din cele mai reprezentative monumente ale arhitecturii românesti medievale, fiind cea mai veche ctitorie voievodala din Tara Româneasca. Picturile murale interioare, deosebit de valoroase, sunt realizate în 1364 - 1369. Biserica este inclusa pe noua lista a monumentelor istorice: AG-II-m-A-13647 si în Lista Indicativa UNESCO.




Istoric:
Constructia bisericii a început sub domnia lui Basarab I, ca sa fie continuata de Nicolae Alexandru (1352 - 1364) si terminata o data cu pictura murala, pastrata în mare parte pâna astazi, sub domnia lui Vlaicu Voda (1364 - 1377).



Arhitectura:
Arhitectura bisericii este una de tip bizantin, planul bisericii apartinand tipului “cruce greaca înscrisa”, varianta constantinopolitana, încheiata cu trei apside la rasarit. Ancadramentele dinpiatra sculptata ale ferestrelor dateaza din secolul al XVII când biserica a fost renovata. Ctitoria Basarabilor de la Curtea de Arges e de dimensiuni mari: dreptunghiul in care se inscrie conturul exterior al planului sau are 14,55x23,50 m, iar inaltimea, masurata la varful acoperisului turlei, atinge 23,00 m. Volumul interior, bine echilibrat, cuprinde trei incaperi distincte: un pronaos ingust (2,80 m), un naos spatios (11,80 x 12,40 m) si altarul compus dintr-o absida mare, centrala, incadrata cu doua absidiole. Naosul, incaperea principala si cea mai caracteristica a bisericii, cuprinde in mijloc patru stalpi, dispusi in plan pe o forma patrata. Prin intermediul acestora, interiorul este impartit in trei compartimente lungi, trei nave: una mediana, larga, si doua laterale, mai inguste, prelungite fiecare spre rasarit cu cate o absida.



Ruinele ce se afla la Biserica Domneasca din Curtea de Arges:


Vizitabil

Vara: 8.00-18.00

Contact: Tel. 0040 248 721 446

Adresa: Str. Negru Voda 2, Curtea de Arges

Biserica Olari



În secolele XVI si XVII olaritul a fost în floare în orasul Curtea de Arges. Mesterii olari din cel mai numeros cartier al olarilor au creat prima breasla si au construit si propria biserica, Biserica Olari. Si cum majoritatea mesterilor olari erau din Moldova, si biserica poarta amprentele stilului moldovenesc. A fost construita pe vechea temelie a unui schit de maici din 1300. Biserica olarilor a fost amintita pentru prima data în 1687.
Biserica este unicat în aceasta parte a tarii prin prezentarea mortii pe peretele de est al bisericii. Din pacate pictura întregii biserici este în stadiu avansat de degradare, picturile exterioare, printre care si cea a mortii era acoperita cu tencuiala, iar interioarele sunt înnegrite. Din dreptul fatadei porneste o scara exterioara acoprita catre turn, în locul unde se afla clopotele. Acoperisul bisericii din sindrila protejeaza si fatada, unde se afla si frescele exterioare.



Vizitabil
vineri : 8.00 - 12:00.
sâmbata: 8.00 - 12.00 si 15.00 - 18.00
duminica: 8.00 - 13.00